Aphelandra este un arbust mereu verde, originar din America central-meridională, care în natură poate ajunge la înălţimea de doi-trei metri, în timp ce atunci când este cultivat în ghiveci ajunge la dimensiuni cuprinse între 50 şi 60 de centimetri. Aphelandra are tulpini cărnoase, pe care cresc multe frunze ovale, colorate verde intens, lucioase şi cu nervuri deschise la culoare, albe sau galbene, care au inspirat şi denumirea populară a arbustului, planta-zebră. Florile sale sunt grupate sub formă de spic, în vârful tulpinii. Acestea au în general culoarea galbenă, însă există şi varietăţi ale căror flori sunt portocalii, roşii sau roz. Aphelandra este o plantă elegantă, deosebită prin aspectul său. Arbustul îşi poate păstra frumuseţea şi eleganţa mult timp dacă este întreţinut în mod corespunzător şi dacă i se asigură mediul propice dezvoltării.
Îngrijire
Planta-zebră trebuie cultivată într-un loc luminos, departe însă de razele directe ale soarelui. Aphelandra poate fi plasată într-o încăpere bine aerisită, luminoasă, ferită de curenţi de aer şi de diferenţe mari de temperatură. De asemenea, trebuie să se evite păstrarea plantei la temperaturi prea ridicate sau prea scăzute. Temperatura nu trebuie să fie inferioară valorilor cuprinse între 10 şi 15 grade Celsius. Vara, ghiveciul poate fi mutat afară, având grijă să alegeţi un loc semiumbros. Aphelandra nu rezistă la frig, deci iarna este obligatoriu să fie ţinută în casă sau în seră. Planta trebuie udată cu rgularitate, însă nu în exces. Solul trebuie lăsat să se usuce între udări, însă nu trebuie lăsat să se întărească. Apa din abundenţă poate duce la putrezirea rădăcinilor şi poate provoca îngălbenirea şi căderea frunzelor. În general, această plantă nu suportă prea bine seceta şi, în cazul unor perioade lungi fără apă, tinde să se ofilească. Iarna poate fi udată mai rar. Începând cu luna martie şi până în octombrie, pentru a favoriza apariţia frunzelor viguroase şi a florilor, în apa pentru udat puteţi pune îngrăşăminte pentru plante cu flori o dată la 10-15 zile. Când apare inflorescenţa, adăugaţi o picătură de îngrăşământ în apă la fiecare udare, iar după ce florile se ofilesc, tăiaţi-le. Aphelandra are nevoie de un teren bogat în humus şi foarte bine drenat. Se poate prepara un amestec alcătuit din turbă, nisip şi frunze. Planta nu creşte foarte repede, deci nu este necesar să se schimbe des ghiveciul. Cu toate acestea, este bine ca solul să fie schimbat la fiecare doi ani.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Aphelandra se înmulţeşte primăvara, prin prelevarea de butaşi, lungi de 9-10 centimetri, din vlăstarele fără flori. Butaşii se plantează într-un amestec de nisip şi turbă în proporţii egale. Este preferabil ca butaşii să fie aşezaţi pentru înrădăcinare într-un ghiveci acoperit cu o pungă de plastic transparentă pentru a-i feri de curenţi. După ce se formează rădăcinile, trebuie replantaţi în alte ghivece de dimensiuni nu foarte mari. Aphelandra trebuie înmulţită cu regularitate deoarece, o dată ajunsă la maturitate, îmbătrâneşte rapid. Tot primăvara, planta se poate înmulţi prin seminţe.
Aphelandra poate fi atacată de coşenile care pot fi combătute cu un insecticid specific ce se aplică în zonele afectate ale plantei. Frunzele şi bobocii florilor pot fi infestate de păduchele verde, care se îndepărtează cu ajutorul unui insecticid pentru plante de apartament. Curenţii de aer sau erorile de udare pot afecta buna dezvoltare a plantei provocându-i căderea frunzelor.
Sfaturi
Anual, primăvara, în cazul în care tulpinile sunt prea stufoase şi au prea multe frunze, este bine ca acestea să fie rărite. Pentru menţinerea umidităţii, aşezaţi ghiveciul pe un suport cu pietriş ud sau chiar într-un recipient mai mare, plin cu turbă, pe care o veţi uda constant. Dacă vara este foarte călduroasă, se recomandă pulverizarea cu apă a frunzelor. Planta înfloreşte destul de greu atunci când este cultivată în apartament, aşa că, dacă doriţi să se întâmple acest lucru, nu renunţaţi la tratarea cu îngrăşăminte.
